Până-n Lituania și înapoi

Personal, mă număr printre oamenii care spun da la tot ceea ce înseamnă a face altceva: altceva decât doar a merge la școală, la facultate sau la job, lucru pe care îl poate confirma și cineva care m-a cunoscut în dimineața asta la micul dejun. Cu toate acestea, exista ceva ce nu încercasem încă (până vara aceasta) – schimburile de tineri Erasmus+. Deși acest tip de activități nu mai e demult ceva marginal, cumva, nu găsisem nici timpul și nici proiectul potrivit la care să aplic. Astfel că atunci când am văzut anunțul despre proiectul Future is Volunteering, din Veisiejai, Lituania am pornit de la prezumția că nu prea ar avea ce să meargă prost așa că am aplicat cu toată încrederea.

Proiectul în sine s-a dovedit a fi chiar mai interesant decât m-am așteptat inițial. Pe lângă activitățile precum hiking, kayaking sau scurta escapadă în orașul Druskininkai, care deja îmi captase atenția, activitățile care presupun lucru în grup, introspecție sau reflecție m-au surprins într-un mod cât se poate de plăcut.

Pornind de la discuțiile despre importanța sănătății mintale și până la cele despre stereotipuri sau probleme generate de inegalitățile sociale, proiectul în sine a fost mai puțin despre voluntariat și mai mult despre fiecare dintre noi, despre problemele și fricile cărora trebuie să le facem față dar și despre cum am putea aduce un plus-valoare societății.

Una peste alta, cele 10 zile perecute in Lituania au fost pentru mine un exercițiu de încredere și empatie, lucru extrem de important, dat fiind faptul că într-o lume din ce în ce mai egocentrică, momentele care îți readuc încrederea oameni sunt destul de rare.

Deși în general mobilitățile de tip Erasmus contribuie enorm la creșterea și dezvoltarea ta ca persoană, un schimb de tineri Erasmus+ este locul unde totul se petrece într-un alt ritm. Simți că totul se întâmplă atât de repede și totuși ai timp să analizezi fiecare amănunt. Oamenii? Abia apuci să descoperi câte puțin din fiecare și totuși aceștia îți devin incredibil de apropiați. Locurile? Indiferent cât de multe ai apuca să vezi, tot te macină dorința de a reveni din nou în clipa în care ai plecat. Experiențele? Dacă s-ar putea, le-aș pune pe repeat. Toate lucrurile bune au însă și un sfârșit iar dacă nu ar fi așa, experiențele Erasmus nu ar mai fi ceea ce sunt astăzi. Prin urmare, pentru mine proiectul din Lituania nu a fost despre vremea de afară și nici despre locul în sine, ci despre persoanele alături de care am trăit această experiență, am căpătat mai multă încredere în mine și mai mult curaj pentru a exploata lucrurile care deja se află în mine în stare latentă. Iar dacă e un lucru pe care pot să îl afirm cu certitudine, e că vara aceasta am dezvoltat o formă severă de adictie față de schimburile de tineri, nu în zădar se spune Once Erasmus, always Erasmus.

Valeria Găvoază