Despre cum este să voluntariezi în Europa, cu Doris Nemeș

Written by Tinerii 3D. Posted in Povești de Voluntariat

Obisnuita sa scriu compuneri lungi si cu cat mai multe figuri de stil pentru ora de limba romana, am fost sfatuita cu privire la faptul ca e mult mai potrivit sa fii concis, scurt si la obiect, in cazul in care iti doresti ca cititorii sa ajunga pana la capatul frazei, aceasta mai ales cand vine vorba despre limba engleza.

Cu toate acestea, imi voi permite acum, revenind pentru doua pagini la vocabularul si expresiile mioritice, sa incalc regulile si sa imi potolesc setea de virgule si fraze cat mai poetice, pentru a descrie putin exprerienta mea ca voluntar ESC (European Solidarity Corps). Altfel toate sentimentele amestecate dinauntrul meu si-ar pierde si mai mult din intensitatea originara.

Probabil va intrebati de ce ESC? De ce probleme ale mediului inconjurator? De ce Malta?

Ei bine, fiindca am fost tot timpul sigura cu privire la ce NU imi doresc. Pe tot parcursul studentiei mele din cadrul Facultatii de Drept, am simtit ca acea cale nu este pentru mine, nu imi starneste nimic, iar pentru mine a imi petrece 1/3(8 h din 24 h) din viata deconectata total de mine insumi, de valorile care imi dadeau contur ca om si de dorintele care pana la urma, ma defineau, era de neconceput.

Intregul meu conflict interior s-a diminuat considerabil in urma unui Youth Exchange la care am luat parte in noiembrie 2018, in Bulgaria, prin intermediul Tinerii 3D. Acolo am aflat despre toate oportunitatile pe care Comisia Europeana le furnizeaza tinerilor intre 18 si 30 de ani, inclusiv despre ESC. Asadar, m-am decis sa imi creez un cont pe portalul European Solidarity Corps, si sa aplic.

Justificarea domeniului ales-probleme de mediu/biodiversitate isi are radacinile in conexiunea pe care imi place sa cred ca o am cu natura. Da, da, sunt genul acela de om care umbla hai-hui, descult, cu flori in par si toti porii pielii deschisi pentru a lasa frumusetea din jur sa curga prin el. V-am spus ca o sa fie poetic.

Citisem mult despre problemele de mediu, imi scriam lucrarea de licenta despre legislatia cu privire la biodiversitate, imi dadeam seama cat de putin e respectata si in ce situatie nasoala ne aflam, ma panicasem. Nu ar fi extrem de pacat daca la un moment dat ar fi imposibil ca o fiinta umana sa experimenteze toate aceste senzatii pe care doar natura din jur ti le poate oferi?

Apoi a aparut anuntul postat de Green House NGO. Lilieci, albine si orhidee salbatice (si Doamne ce-mi mai displaceau orhideele). Mi-am pus tot sufletul in scrisoarea de intentie, am fost contactata pentru un interviu de care eram 100% sigura ca nu voi trece si asta a fost, pe 21 Iulie eram in Malta.

Am coborat din avion. In 10 secunde am simtit cum se lipesc hainele de mine din pricina umiditatii si a celor 38 de grade Celsius. Primul gand: cum ii zicea bolii de care suferea Van Gogh? Era totul galben in jur.

Prima saptamana a fost una de acomodare in cursul careia am avut ocazia sa descopar meleagurile malteze, sa ma familiarizez cu proiectele Green House si sa intalnesc o gramada de oameni cu care imi puteam impartasi(atat cat imi permitea fabulosul nivel de limba engleza detinut la acel moment) frustrarile legate de problemele mediului inconjurator.

What about challenges?

Legat de fricile pe care le aveam la acel moment, ele erau legate in primul rand dee bariera pe care o reprezenta limba engleza. Imi era foarte greu sa exprim ceva mai profund decat a ma plange de caldura de afara, iar asta imi scadea mult stima de sine si chiar schimba perceptia despre mine insumi. Din fericire am simtit cum trec peste acest moment destul de repede, deoarece toate lumea din jurul meu era vorbitoare de limba engleza, ea fiind a doua limba oficiala a Maltei, rabdatoare si fara asteptari prea mari cu privire la vocabularul meu.

Mai apoi se pune si problema contributiei pe care o puteam aduce organizatiei. Venind din sistemul de invatamant romanesc si cu 4 ani de memorat intens in spate, simteam faptul ca in afara de entuziasm nu pot contribui cu nimic. Din fericire totul a descurs incet, in pasi mici, cu oameni extrem de rabdatori si dornici sa te invete sau sa iti explice orice ar fi nevoie, si care stiau ca cel mai mare aport pe care il poti aduce era de fapt timpul tau.

Cu privire la dorul de casa nu detin nicio fraza incurajatoare ori solutie  pentru a trece peste si asta din pricina faptului ca (inca) nu l-am experimentat. Ma adaptez extrem de usor situatiilor noi si ma consider o fiinta ancorata in prezent. Totodata eram extrem de mandra cu privire la curajul de care am dat dovada(fata de mine insumi), alegand aceasta cale.

Faptul ca inveti lucruri noi, iti faci multi prieteni si ai ocazia sa calatoresti e o axioma(un adevar ce nu mai trebuie demonstrat). In 3 luni de zile am invatat cum sa lucrez in diferite programe software desi toata viata studiasez stiinte sociale, sa fiu un papusar, sa identific specii de lilieci si orhidee salbatice, am inotat de pe o insula pe alta, am facut kayak canoe pe mare, snorkeling. Am sa incetez sa ma laud acum.

Am sa inchei acum cu cel mai important aspect pentru mine, pe care, tinand cont de palavrageala interminabila de mai sus, probabil il ratati, ESC este un prilej foarte bun pentru a iti analiza intreg bagajul de valori si idei care te defineau atunci cand ai plecat, a iti observa propriile reactii si a accepta, iar mai apoi lupta impotriva propriilor complexe, reprezentand un sprijn imens in calatoria pe care fiecare dintre noi o are de parcurs cu sine insusi.

Tags: , , ,

Tinerii 3D

Tinerii 3D

Educație, Cultură, Sport Ne găsiți pe și Facebook: Tinerii 3D

Leave a comment