Skip to main content

Mesteshukar ButiQ: când problema nu e meșteșugul, ci piața

25-08-2026

🇬🇧 English version below. Scroll down for the English text of this article.

Victor Clopotar lucrează cuprul de-o viață. Face parte din comunitatea de căldărari romi din Transilvania, care prelucrează metalul de secole. Face cazane, ceaune, ibrice.

Întreabă-l ce stă între el și un trai decent și nu va vorbi despre meșteșug. În profilul pe care i-l face Mesteshukar ButiQ, provocările enumerate sunt materia primă, distribuția și accesul la piață.

Nicu Drăgăn sculptează lemn la Băbeni, în Vâlcea — la o oră și jumătate de Craiova. Meșteșug de generația a treia, farfurii, platouri și mici piese de mobilier din plop, tei, fag și salcie. Provocările lui: materia primă, transportul, distribuția, vânzarea.

Zoltan Bojody împletește nuiele la Viișoara, în Cluj, al treilea din familia lui care face asta. Provocările lui: vânzarea și distribuția, concurența, și faptul că munca cere foarte mult timp.

Observă tiparul. Patru meșteșugari, patru meserii diferite, și niciunul nu a numit meșteșugul ca fiind dificultatea.

Întreprinderea socială care a pornit exact de la această observație

Mesteshukar ButiQ — MBQ — este o întreprindere socială din București care lucrează la revalorizarea meșteșugurilor tradiționale rome. Premisa ei e neobișnuită printre afacerile sociale: nu începe prin a-și instrui beneficiarii. Începe presupunând că sunt deja excelenți, și tratează accesul la piață ca fiind lucrul care e stricat.

Se rezolvă două probleme simultan. Familiile de romi rămân în sărăcie deși dețin competențe valoroase și transferabile. Iar patrimoniul cultural rom rămâne în mare parte invizibil pentru publicul român, ceea ce hrănește prejudecata care ține familiile acelea sărace de la bun început.

MBQ funcționează ca intermediar de piață. Nu angajează meșteșugarii. Conectează o rețea de meșteri și meștere din toată România cu designeri de produs, dezvoltă colecții, și apoi se ocupă de partea pe care ei nu o pot face singuri: brand, fotografie, retail, e-commerce, export, expoziții internaționale. Fiecare obiect vândut generează venit direct pentru cel care l-a făcut.

Susținută de ERSTE Foundation Roma Partnership, MBQ a lucrat cu designerii austrieci Nadja Zerunian și Peter Weisz, cu studioul suedez Glimpt, cu designerii Mattias Rask și Tor Palm, și cu designerul român Radu Abraham, a cărui colaborare din 2018 a produs colecția „Contrasts”, premiată la Romanian Design Week.

Tehnică veche, obiect nou

Colecțiile sunt organizate în jurul meșteșugurilor, denumite în limba romani: Rupunarja pentru argint, Kakavjarja pentru cupru, Rudarja pentru lemn, Khuvarja pentru împletituri.

Ce schimbă designerii nu e tehnica. E obiectul. Un căldărar care a petrecut patruzeci de ani făcând cazane pentru țuică are o tehnică ce se transferă perfect către un obiect contemporan de servire — dar piața cazanelor se micșorează, iar piața obiectelor de design nu. Meșterul își păstrează priceperea, învață o aplicație nouă și ajunge la un client care nu ar fi cumpărat niciodată un cazan.

Produsele — bijuterii, obiecte de decor și modă din argint, aur, cupru, alamă, lemn, nuiele, piele și textile — se vând în magazinul MBQ de pe Kogălniceanu 12 din București, în magazinul online, și la evenimente internaționale precum Vienna Design Week, unde MBQ a expus în cadrul secțiunii dedicate României și a deschis un pop-up shop în oraș.

Patru lucruri pe care le poți învăța de aici

  1. Diagnostichează înainte să proiectezi. Presupunerea evidentă despre o comunitate marginalizată e că îi lipsesc competențele. MBQ a întrebat, și răspunsul a fost accesul la piață. Întreabă-ți grupul-țintă ce îl blochează de fapt înainte să construiești o soluție — s-ar putea să fii pe punctul de a rezolva problema greșită.
  2. Nu trebuie să angajezi oameni ca să le creezi venit. Modelul de intermediar e adesea mai ușor, mai ieftin și mai rapid de pornit decât un model de angajare. Tu preiei vânzarea și distribuția; producătorii își păstrează independența.
  3. Cultura e un activ comercial, nu doar patrimonial. MBQ vinde la prețuri premium pentru că fiecare obiect vine cu un creator documentat și o tradiție documentată. Povestea nu e ambalaj de marketing în jurul produsului — e o parte reală din ce plătește clientul.
  4. Schimbarea percepțiilor se numără ca impact. Un magazin în centrul Bucureștiului, unde un turist află numele unui căldărar rom, face ceva ce o campanie cu fluturași nu poate. Uneori cel mai durabil rezultat social e că oamenii se privesc altfel după aceea.

Află mai mult

Articol din seria dedicată întreprinderilor sociale de succes din România, realizată în cadrul proiectului Erasmus+ KA210 „Pitch Your Sustainable Idea” (2025-1-CZ01-KA210-YOU-000365216), coordonat de Mladoevropani z.s. (Cehia), în parteneriat cu Asociația Tinerii 3D (România) și Excel Skopje (Macedonia de Nord).

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin însă exclusiv autorilor și nu reflectă neapărat pe cele ale Uniunii Europene sau ale Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale. Nici Uniunea Europeană și nici Agenția Națională nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.

🇬🇧 English version

Mesteshukar ButiQ: when the problem is not the craft, it is the market

Victor Clopotar has worked copper his whole life. He belongs to the Căldărari, a Roma community in Transylvania that has worked metal for centuries. He makes cauldrons, kettles, coffee pots.

Ask him what stands between him and a decent living and he will not mention skill. On Mesteshukar ButiQ’s own profile of him, the listed challenges are raw materials, distribution and access to market.

Nicu Drăgăn carves wood in Băbeni, Vâlcea — an hour and a half up the road from Craiova. Third-generation craft, plates and platters and small furniture in poplar, lime, beech and willow. His challenges: raw material, transport, distribution, sales.

Zoltan Bojody weaves wicker in Viișoara, Cluj, the third generation of his family to do it. His challenges: sales and distribution, competition, and the fact that the work is labour-intensive.

Notice the pattern. Four craftsmen, four different trades, and none of them named the craft as the difficulty.

The social enterprise that started from that observation

Mesteshukar ButiQ — MBQ — is a Bucharest-based social enterprise working to revalue traditional Roma craftsmanship. Its premise is unusual among social businesses: it does not begin by training its beneficiaries. It begins by assuming they are already excellent, and treats market access as the thing that is broken.

Two problems get solved together. Roma families remain in poverty despite holding valuable, transferable skills. And Roma cultural heritage remains largely invisible to the Romanian public, which feeds the prejudice that keeps those families poor in the first place.

MBQ works as a market intermediary. It does not employ the craftspeople. It connects a network of craftsmen and craftswomen from across Romania with product designers, develops collections, and then handles the part they cannot do alone: branding, photography, retail, e-commerce, export, international exhibitions. Every object sold generates direct income for the person who made it.

Supported by the ERSTE Foundation Roma Partnership, MBQ has worked with Austrian designers Nadja Zerunian and Peter Weisz, Sweden’s Glimpt Studio, designers Mattias Rask and Tor Palm, and Romanian designer Radu Abraham, whose 2018 collaboration produced the award-winning “Contrasts” collection at Romanian Design Week.

Old technique, new object

The collections are organised around the crafts themselves, named in Romani: Rupunarja for silver, Kakavjarja for copper, Rudarja for wood, Khuvarja for wicker.

What the designers change is not the technique. It is the object. A coppersmith who has spent forty years making cauldrons for distilling brandy has a technique that transfers perfectly to a contemporary serving piece — but the cauldron market is shrinking and the design-object market is not. The craftsman keeps the skill, learns a new application, and reaches a customer who was never going to buy a cauldron.

The products — jewellery, home decor and fashion in silver, gold, copper, brass, wood, wicker, leather and textiles — are sold through MBQ’s shop on Kogălniceanu 12 in Bucharest, through its online store, and at international events including Vienna Design Week, where MBQ presented during the festival’s Romanian country focus and opened a pop-up shop in the city.

Four things a young social entrepreneur can take from this

  1. Diagnose before you design. The obvious assumption about a marginalised community is that it lacks skills. MBQ asked, and the answer was market access. Ask your target group what actually blocks them before you build a solution — you may be about to solve the wrong problem.
  2. You do not have to employ people to create income for them. The intermediary model is often lighter, cheaper and faster to start than an employment model. You take on sales and distribution; the producers keep their independence.
  3. Culture is a commercial asset, not just a heritage one. MBQ sells at premium prices because each object carries a documented maker and a documented tradition. The story is not marketing decoration wrapped around the product — it is a real part of what the customer is paying for.
  4. Changing perceptions counts as impact. A shop in central Bucharest where a tourist learns the name of a Roma coppersmith does something a leaflet campaign cannot. Sometimes the most durable social outcome is that people simply look differently at each other afterwards.

Find out more

This article is part of a series on successful social enterprises in Romania, produced within the Erasmus+ KA210 project “Pitch Your Sustainable Idea” (2025-1-CZ01-KA210-YOU-000365216), coordinated by Mladoevropani z.s. (Czechia) in partnership with Asociația Tinerii 3D (Romania) and Excel Skopje (North Macedonia).

Funded by the European Union. Views and opinions expressed are however those of the author(s) only and do not necessarily reflect those of the European Union or the Romanian National Agency. Neither the European Union nor the National Agency can be held responsible for them.